Ora de frumuseţe, spălarea de creier şi reteua de marketing

   După multele insistenţe ale unei vechi cunoştinţe de a ne întâlni pentru O ORA DE FRUMUSŢE pe care mi-o oferea gratis …mi-am zis “Cred că se merită”, mai ales că, demult timp visez să intru într-un salon  de unde să ies…alt om.

Am intrat şi…am ieşit…să vedeţi cum …

(nu intenţionez să fac nici reclamă gratuită  renumitei companii :) şi nici antireclamă, de aceea nu voi utiliza nume în “povestea” mea).

M-am prezentat  la ora şi locul stabilit pentru mult aşteptata oră de frumuseţe.

Ora mea de frumuseţe – doar a mea, întreb ce vreau, testez ce vreau, cum vreau, cât vreau…ce noroc pe capul meu. Plus la toate mi s-a mai spus că, dacă devin interesată, pe viitor, pot scoate bani frumoşi din asta :) ). 

Consultantul a început prin descrierea miraculoaselor, deosebitelor, minunatelor etc. produse care au efecte nemaiîntilnite, nemaivăzute, nemaipomenite etc. Nici nu mi-am dat bine seama despre ce mergea vorba că eu deja eram vrajită.

Gata!!! vroiam toate produsele …si ăsta imi place, si celalalt , si al treilea, optulea, zecelea, toate îmi plăceau…le voiam pe toate. Parcă-mi pierduse-m raţiunea, nu ştiu singură cum.

Da’ consultantul îmi tot vorbea, povestea, prezenta, iar eu fascinată de ce vedeam, auzeam, simţeam ( deja testasem câte ceva) îl lăsam  să-mi spele minţile cu multă grijă şi atenţie şi să mă contagieze cu ideile lui.  

În sfârşi trecusem la cosmetica decorativă…bucurie mare, diversitate de culori, efecte multiple, acţiuni benefice…eiii ce mai vorbă…te fac prinţesă când le-aplici.

 În faţă aveam o oglinjoară mică, exact atât cât (credeam eu) e necesar să vezi când te machiezi :)

Am aplicat tot setul… si fond de ten, şi umbre şi ruj etc.

În încercarea mea de a privi în ansamblu ceea ce creasem … păream drăguţă, chiar frumoasă :) ). Pe unde mai pui că şi consultantul îmi confirma asta la fiece pas, simţeam că cuceresc toată lumea dacă ies în stradă, doar că … uitasem că eram cu creierii spălaţi :(

Ne-am despărţit : eu încântată de rezultat, consultantul fericit că a mai găsit “un prost” ( uitasem să vă zic că dădusem deja acordul să fac parte şi eu din reţeaua lor).

Acasa îmi pregătisem iubitul să se aştepte la ceva…nemaipomenit…pentru că o să vadă o cu totul altă persoană, şi-a vazut-o …doar c-a trimis-o direct în baie :( . 

Necăjită că nu-i place, am încercat să înţeleg de ce.

Si-am înţeles când m-a vazut prima oglindă din casă.

 Arătam … într-adevăr nemaipomenit  de … îmbâtrânită. La anii mei plusai cu uşurinţă încă 7-8.

Ochii arătau foarte obosiţi, fondul de ten îmi provocase mici “vulcane erupte” de piele uscată pe faţă, după demachiere pielea parcă imi ardea, ochii îmi lăcrămau. Într-un cuvânt obţinusem rezultate nemaipomenite şi senzaţii noi.

   Nu sunt îndreptată nicidecum înpotriva cosmeticei pentru că o utilizez cu regularitate (mai ales cea de îngrijire a pielei), doar că am înţeles că de fapt e un truc de a te atrage spre ei, de a fi clientul lor, de a fi consumatorul lor, de a întra şi tu în reţeua lor. Nu e decât o şmecherie la mijloc…te ademenesc, te vrajesc iar când te dumereşti eşti deja vândut lor.

Abia azi am înţeles că de fapt ora de frumuseţe n-avea pic de frumuseţe în ea, în schimb  avea  prezentări menite să-ţi spele creierul cu aşa-zisele “beneficii” ale reţelei de marketing.  

 

 

Ce să faci când ea intervine ?

Cum mă simt ? şi de ce mă simt azi aşa ? nu ştiu nici eu…Presupun că-i rutina (bat-o vina).

Ea, anume ea mă-ndeamnă să mă ridic de pe scanul ăsta pe care petrecem cel puţin 8 ore pe zi şi… fără nicio explicaţie, s-o iau la sănătoasa şi să… fug, fug, fug,fug, fug…până n-o să scap de senzaţia asta de supuşenie pe care ţi-o asumi la angajare.   

Am senzaţia că-s pedepsită…nu vreau să zîmbesc, nu vreau să vorbesc, nu mai simt ziua de azi… şi totul doar din cauza ei.

Voi ? ce faceţi când ea vine?

UNU, DOI, TREI SI…START…

Unu, doi, trei…si …start!!!

Am dat start blogului meu personal. Să-(m)i fie de bine şi cu Doamne ajută tot înainte.    O ră revin la el, cât de des o să-mi vină cheful şi dorul de el. E mic şi gol incă, dar e al meu…aşa micuţ şi gol pentru-nceput. Las’că o să crească şi el, o să fie mare şi plin.  Până atunci însă lasăm timpul să-şi deruleze cursul său firesc care imi va aduce într-o zi dorul de-a scrie… zi în care voi reveni.